Wing Commander
“Da-ţi-i omului un tricou cu Husaberg! Nu ai voie pe circuit îmbrăcat în portocaliu” mă mustră Laurenţiu în timp ce încalec pe FS 450c. Pornire la buton? Motocicleta asta nu are nici măcar cric lateral… Gânduri stranii îmi trec prin cap în timp ce dau la pedală… Se pare că Husaberg e produsul suedez ce contrabalansează efectele Ikea şi îi poate consola pe bărbaţii târăţi de soţii sau prietene printre rafturile încărcate cu mobilă DIY. Do It Yourself, baby!

Pe locuri, fii gata…
Aşa e şi cu Husaberg. Se ia un crosser de 450 cmc, se adaugă suspensii supermoto de uzină, pompe de frână Brembo, etrier faţă cu şase pistonaşe de la Beringer, disc frână flotant de 310 mm, jante Excel, butuci Talon, ambreiaj anti-hopping, supape de titan, o linie de evacuare Akrapovic, gume racing Michelin Pilot Soft şi rezultă o motocicletă de curse, cu o putere la roată de aproximativ 50 de cai. Ies circumspect pe circuit. Poziţia pe care o am în şaua cea îngustă şi mâinile ţinute îndepărtat şi la înălţime, mai la înălţime ca pe un EXC, mă fac să mă simt ca un sălbatic nordic, cocoţat în jilţ. Încep să încălzesc gumele şi să mă acomodez cu circuitul. Acesta este unul proiectat pentru karturi şi dintre toate motocicletele posibile, cele de supermoto au toate şansele să scoată cei mai buni timpi pe tur. Deşi e fioroasă, motocicleta te lasă repede să te obişnuieşti cu ea.

Start!
Piciorul de pe interior întins la intrarea în viraje, înclinaţii din ce în mai puternice, accelerări uluitoare pe linia dreaptă. Nu ştiu ce viteză am, dar motorul sună ca un pick-hammer care a făcut cunoştinţă cu un sistem NOS. Iar frânarea… Nu am crezut vreodată că o motocicletă poate avea atâta forţă de frânare. Cu gume racing, este incredibil cât de mult te lasă Husabergul să te înclini pe viraje, aşa că ajung repede să mă simt ca la… televizor. Dar FS450c scoate repede untul din tine şi o iau la plimbare pe linia dreaptă să încerc obsesiile oricărui biker wanna be: wheelies & stoppies. Wheelie: dacă nu te ştii, e bine să nu-l încerci în treapta întâi, întrucât e suficient doar să te gândeşti la asta şi Husa e pe o roată. Încearcă treapta a doua sau chiar a treia din cele şase. Stoppie: cu simţ de răspundere, să nu cumva să cazi în cap. Fericit că motocicleta lui Warton a scăpat intactă, plec să o iau pe următoarea, FS 650e trăgând cu coada ochiului să văd dacă Laurenţiu a văzut cât sunt de meseriaş. Uitai… De ce wing commander? Pentru că m-am simţit exact ca pilotul unui Spitfire, atacând în timpuri de pace AMKart.

Husaberg FE 380 Factory Racing - First Ride
În mâinile unui profesionist, acest FE 380, cu un tuning paradoxal, care coboară puterea motorului în loc să o sporească, devine o armă redutabilă, în competiţiile de hard enduro sau la clasa open a celor de cros. Artizanii acestui fenomen sunt cadrul de Crom Molibden, elastic şi rezistent, centrul de greutate coborât, setările suspensiilor şi din nou, lait motivul acestui test, liniaritatea motorului, care nu are momente proprii de livrare a puterii, permiţându-ţi să fii tu cel care impune ritmul frenezei şi să îţi salvezi propriile resurse de putere.  Motocicleta se lasă înclinată cu largheţe pe viraje, este foate agilă pe cărările înguste ale pădurii şi suspensiile duc o luptă dură cu urmele adânci lăsate de căruţe, o luptă din care eu nu simt mare lucru. Sunt o grămadă de oameni care se vaită de surprizele pe care ţi le poate face un hard-enduro aşa că după ce m-am asigurat de caracterul prietenos al Husabergului mi-am propus să încep să mai pierd şi eu contactul cu solul pădurii. Aveam şi de la cine învăţa cum să fac asta: Laurenţiu Nedelcu, campion de enduro şi cel care i-a dezvăluit tainele acestui sport, Doru Petre.  Se pare că oamenii m-au învăţat bine cum să mă desprind de pe rampele naturale odată cu motocicleta şi nu a durat mult până am încept să experimentez mici zboruri timide. Dacă dis de dimineaţă viteza cu care reacţiona motorul, odată ambreiajul lăsat, m-a pus pe gânduri, mai pe la prânz am început să mă întreb ce or avea de spus celălalt mebru al familiei, muncit în prealabil intens de Laurenţiu.

Cu dedicaţie pentru sportivi, FE 550e

La început l-am folosit ca rachetă de linie dreaptă. La prima plecare de pe loc am realizat că şi această motocicletă este înzestrată cu o linie de evacuare Akrapovic, cu un sunet foarte motivant. şau cu excelente proprietăţi de feed-back. O auzi, realizezi că eşti tu cel care generează tot acel superb zgomot şi decizi că vrei mai mulţi mai decibeli. şi mai multă viteză. Pădurea capăt brusc un uz urban. O răsucire de gaz şi cărările drepte devin brusc mai înguste, transformându-se în culoare marcate de dâre verzi. Mă aud chiuind în cască. Cu toate simţurile treze, simt cum roţile tind să piardă aderenţa la solul foarte uscat dar vijelia poate fi controlată. Refrenul de la Viţa de vie, “Discoteca e prea mică” începe să îmi răsune în cap dar îmi dau seama că de fapt pădurea e prea mică. Nu îmi ia mult timp să mă rătăcesc… FE 550e se comportă în teren asemeni reginei pe tabla de şah. Se avântă în toate direcţiile iar în mâna unui jucător bun execută şi în sărituri, Deşi cântăreşte tot 109 kilograme, la fel ca şi ceilalţi membri ai familiei, am simţit acest motor ca fiind pur şi simplu mai mare. Deşi am ajuns să-i percep manevrabilitatea, nu am îndrăznit totuşi să îl folosesc ca “Scoala” pentru sărituri. Cert este că diferenţa de putere faţă de FE 380 & 450 nu poate fi exploată de către oricine. Husabergul-ul de 550 îi va încânta pe cei cu un stil de pilotaj agresiv şi care preferă să îşi lase greutatea pe roata din faţă, cu capul peste ghidon. Din această poziţie, poate fi manevrată după bunul plac, blocând roata spate sau pur şi simplu derapând-o din gaz. Frânele lucrează ca la un KTM şi aceasta este o veste bună pentru că dacă ajungi cu acceleraţia la capăt, motorul rage feroce, nu dă semne că i-ar displace regimul şi ajungi să te deplasezi foarte, foarte rapid. Deşi parcă am ajuns şi prin viteza IV-a din cele VI ale cutiei, există toate premisele ca acest Husaberg să treacă de 140 km/h. O jucărie numai bună pentru rally raid.

Nu aş putea spune nici acum prin ce diferă de motocicletele din aceeaşi categorie cu care am mers, dar cert este că Husaberg e pur şi simplu altceva. Te ajută, oferindu-ţi foarte multă putere, dar este perfect manevrabilă, inclusiv în situaţiile cele mai dificile: râpe, urcări printre copaci sau cărări strâmte şi şerpuite, în vârf de râpă.

În treptele doi şi trei, poţi să tragi tare de gaz şi să «pluteşti» pur şi simplu peste diversele varietăţi de bolovani şi praguri stâncoase de pe cărare. Introducerea fiind făcută, pe când mă aşteptam mai puţin, am primit pe mână noul Husaberg. Ceea ce s-a întâmplat după, a fost de-a dreptul amuzant: rămas cu reflexele formate pentru “vechiul” Husaberg, m-am trezit învârtindu-mă de nebun în fundul unei râpe. Motocicleta se manevra pur şi simplu prea uşor, trăgeam stânga, observam că am luat-o prea «tare», compensam, trăgând invers de ghidon, dar se pare că supracompensam. Nici nu voiam să pun noutatea mondială pe jos, iar motocicleta mă ajuta ca acest lucru să nu se întâmple. Până la urmă, mi-am ajustat din mers stilul de pilotaj şi ghiciţi la ce stil am ajuns? La un doi timpi de 250 cmc, sau fie, TM-ul de 300 cmc încercat mai în vară. Dacă nu mă credeţi, puteţi testa… V-am zis ce făcea Shane, pe pereţii abrupţi din pădure? Urca şi se întorcea prin pivotare, cu noul FE 450, de parcă ar fi fost un skater într-un halfpipe. În afara unei eleganţe în funcţionare, care te face să te gândeşti la un motor electric, nu simţi că propulsorul noului Husaberg este alimentat prin injecţie.

Nu există izbucniri de putere, în schimb există putere, multă putere, progresivă, pe fiecare milimetru din cursa manşonului de acceleraţie.

Culc motocicleta şi de abia observ că motorul se opreşte automat. O ridic, apăs butonul de start şi, gata, o pot întinde mai departe. Suspensiile sunt foarte confortabile şi rezistă bine când sunt împinse până la capăt: am ieşit de-a dreptul ameţit, după trecerea peste un soi de şanţ ascuns în tufişuri, dar călare pe motor. Faptul că monoamortizorul este montat la unghi mult mai ascuţit decât la precedentul model, face ca atunci când roata spate agaţă obstacole, să nu mai fii proiectat în sus, ci înainte. Frânele m-au ajutat să supravieţuiesc coborârilor abrupte fără să mă mai precipit şi să blochez spatele şi pentru că ţine de stilul meu de pilotaj, m-am folosit mult şi de frâna de motor, care este mai agresivă decât la alte motociclete. Ieşind din pădure, la lumină, undeva, nu departe de circuitul de motocros de la Izvoranu, băieţii se lansează într-un soi de freeride, iar eu sunt bucuros să-i urmez, pe rampele naturale ale unor coline foarte «frământate». Lucrul cu  suspensiile şi cu maneta de gaz mă proiectează mereu înainte, de multe ori doar pe roata spate, postură uşor de menţinut. The next best thing?