Aşadar, să le luăm pe rând…
Acceleraţia SH-ului (mă tot gandesc la second-hand când aud numele ăsta…)  e chiar ok. Am tot probat scutere de 50 cmc, o schimbare a fost binevenită. Accelerează constant şi fără hopuri neaşteptate. Am făcut testul de acceleraţie cu doi indivizi bine hrăniţi: eu (105 kg) şi Marius (85 kg).  Până la 90 km/h urca fără să comenteze nimic, dimpotrivă… Pleacă de jos, din ture mici fără să arate că simte sarcina şi urcă relaxat până la viteze mai mari. Evident că ajută motorul dar şi cutia se comportă bine… La o frână bruscă urmată de o accelerare la fel de bruscă apare însă un mic lag, o ezitare de o secundă după care se apucă iar de treabă.  Cu o singură persoana călare e şi mai bine, accelerează rapid până la sută şi ceva mai temperat mai departe.  Nu ne-a ieşit însă nici un trick doar din gaz, trebuie s-o chinui puţin ca sa scoţi “talent” din utilajul ăsta…

Per total, ansamblul motor-cutie îşi face treaba bine, ne-a plăcut.
Frânarea lui SH e chiar mişto. Ne-am chinuit noi să blocăm frânele dar nu ne-a ieşit, deci la trick-uri nu te poţi baza pe frâne. La eficienţă însă, cele două pistoane de pe etrier îşi fac treaba foarte bine, incredibil chiar. Cred că e linguriţa cu cele mai bune frâne testate până acum. Le-am încercat şi pe asfalt impecabil, şi pe beton, şi pe gropi… n-am avut ce comenta, dimpotrivă… Manetele de frână sunt bine poziţionate, poziţia mâinilor pe ele e comodă, forţa de apăsare pe manete nu trebuie să fie mare pentru o acţionare eficientă. La comoditate… iar e bine. Şaua e mare, primeşte două persoane corpolente (am putea spune rubensiene dar se supără Marius…). E de apreciat poziţia pasagerului care este mai sus cu destui centimetri încât să poată vedea pe deasupra căştii celui care conduce. Fiind un scuter şi având o acceleraţie constantă nu ai nevoie ca pasager să te agăţi prea tare de cel din faţă, şi nici să te sprijini în sissy-bar. Un singur inconvenient am găsit la capitolul comoditate. La manevrele care necesită ca ‘şoferul’ să fie cu picioarele pe jos, picioarele pasagerului stânjenesc puţin mişcările.

Am lăsat manevrabilitatea ultima, special… Cred că şi datorită roţilor mari (unii răutăcioşi spun că ar fi cam gay roţile mari pe scuter) care pe SH arată bine, linguriţa asta e foarte docilă. La trecerea peste denivelări, la strecurarea printre maşini, la urcări sau coborâri de borduri, SH dă impresia că nu este deranjat de nimic. Şi chiar daca nu este facut pentru asa ceva, noi am incercat sa inclinam putin SH-ul pe curbe, sa vedem ce parere are. Evident ca n-a fost cazul sa zgariem genunchiul de asfalt dar pe SH l-am aplecat putin… şi nu s-a impotrivit.
Stand de vorba cu Marius ne jucam cu echivalarea claselor de autoturisme cu cele de scutere. Am ajuns la concluzia ca Honda SH este un fel de sedan de familie în lumea scuterelor. E comod şi manevrabil, bine inchegat, cu frane bine puse la punct, elegant şi usor de condus.

Daca aveti banii necesari şi va ganditi la cumpararea unei astfel de lingurite noi va spunem ca merita, ne-a cam placut…

text: Cabral Ibacka, foto: Dragoş Borcănea